Recenzie: Carrie

de Stephen King
Notă: 4,4

1111      Publicat în 1974, volumul Carrie este o carte în care supranaturalul acționează, marchează și șochează. Carrieta White este o fată neobișnuită, care nu se integrează în colectivul de fete al licelui la care studiază, Ewen High School, din cauza aspectului său fizic și a caracterului ei introvertit, cauzat de atmosfera și regulile de acasă. Mama Carrietei, Margaret White, consideră ca fiica ei este diavolul rezultat în urma păcatului cu Ralph White. Obsedată chiar de păcat, devine o fanatică religioasă care își închide fiica într-o cameră întunecată, cu o icoană, lăsând-o singură ore în șir să se roage, până avea să promită că nu va mai greși. Astfel, cu o minte încuiată care nu permite modernizarea, pusă pe seama păcatului, o face pe Carrie să nu se adapteze la locurile în care merge, adolescenta devenind, astfel, retrasă și izolată în sine.
      Cartea este structurată în 3 părți: Partea 1 Sport cu sânge, Partea a 2-a Balul și Partea a 3-a, al cărei titlu am să vă las plăcerea de a îl descoperi din lectura cărții. Acțiunea propriu-zisă a cărții începe încă din prima parte, cu titlul sugestiv, când în sala de sport, are loc un acces de furie determinat de batjocura colegelor Carriei, atunci când adolescenta este șocată de funcțiile fiziologice ale corpului ei, în legătură cu care mama ei nu o informase, considerând-o, de asemenea, lucrătură a diavolului. Acest șoc puternic îi determină puterea telekinetică să se activeze, și începe să se declanșeze haotic. Deși ,,Momma” fetei încearcă să o oprească din a-și dezvolta această putere, Carrie învață să se controleze, să își stăpânească puterile, prin antrenament obositor la început care, mai apoi, devine plăcut. Iar acest antrenament regulat, și puterea telekinetică a fetei vor reprezenta motivul central al apogeului cărții, care este descris cu o intensitate de mare amploare, detaliile fiind bine explicate de către narator.

      Unicitatea acestei cărți constă nu doar în subiect, ci și în modul povestirii: relatările se fac atât prin intervenția directă a naratorului, cât și prin articole de ziare și mărturii ,,Din Raportul Comisiei White” ale martorilor oculari ai incidentelor, precum Miss Desjardin (profesoara de sport), Susan Snell (colegă) și alții. Cele trei modalități de povestire sunt intercalate haotic, reușind să îl facă puțin confuz, uneori, pe cititor, fascinându-l, totodată, prin originalitate.
O carte minuțios descrisă și complex relatată, în care este redată mentalitatea, modul de percepție și acceptare a unei puteri supranaturale precum telekinezia, dar și modul de adaptare al tinerilor în ziua de azi, pentru care Carrie poate fi o metaforă, fiecare fragment reprezentând perdioade ale demersului în viață, cu etape precum autocunoașterea, cunoașterea celor din jur, realizarea realității, deznodămandul fiind caracterul individului și reacțiile sale, modul de afectare a personalității unui adolescent după intrarea în colectivitate și sentimentele generate de această schimbare.
2222      Prima ecranizare a cărții a avut loc la doi ani de la lansarea acesteia, în 1976, iar în anul 2013, Carrie revine în industria filmului, cu o ecranizare de excepție.

 
      Câteva citate:

,,Începu s-o lovească pe Carrie în spinare, în ceafă, în cap. Fata fu îmbrăcată, clătinându-se, în penumbra albastră și strâmtă a cămăruței. (…) Era singură cu Dumnezeul mânios al lui Momma. (…) un Iehova uriaș și bărbos care azvârlea mulțimi de ființe omenești (…) Omul negru rânjea la ea cu botul lui de șacal, iar ochii săi stacojii știau toate secretele sângerărilor femeiești.”

,,NU. Oțelul dinlăuntrul ei -și era din belșug- se ridică deodată și strigă cu putere cuvântul. Debaraua? Nesfârșitele, rătăcitoarele rugăciuni? Broșurile și crucea și nimic altceva decât pasărea mecanică din ceasul cu cuc Black Forest ca să numere restul orelor și-al zilelor și-al anilor și deceniilor din viața ei?”

,,Holul era gol. Poposi la jumătatea scării și FLEXEAZĂ, ușile se trântiră toate sub forța concentrată pe care o dirija spre ele, zăvoarele pneumatice sărind din locul lor. Îi auzi pe unii țipând, și era și ca o muzică, dulce muzică de suflet.”


Tu cum interpretezi evenimentele și descrierile din Carrie?

Cred ca ti-ar placea si acest articol:  Recenzie: A 16-a Lună (Cronicile Casterilor vol. 1)

Leave a Reply