de Cecilia Ahern
Elisabeth Egan este o femeie foarte bine organizată, cu o viață strictă în care rutina este instalată și totul este bine pus la punct, fiecare detaliu este fixat. Deține o firmă de decorațiuni interioare, și tot ce alege ea este sobru, stil office, serios. Datorită trecutului și responsabilităților sale, Elisabeth a devenit prea matură, crescându-l pe Luke, copilul surorii ei rebele și întreținând o întreagă casă, fiind prinsă numai în datorie, uitând de viață și clipe de liniște și relaxare cu adevărat.
,,Părea atât de necăjită, încât mi-am încercuit brațele în jurul ei. Cu toate acestea eram extrem de dezamăgit pentru că ea nu înțelesese ce-i spusesem, ceea ce era ciudat, pentru că prieteniile nu erau despre mine, sau ceea ce vreau eu, Nici nu fuseseră vreodată despre mine.”
,,Pentru tine visele nu există, Ivan? Nu e posibil ca unele lucruri să rămână doar în minte? (…) Nu, îî șopti el și o sărută atât de delicat pe buze, încât genunchii aproape i se muiaseră, <<totul trebuie să devină realitate>> . (…) Le trebui ceva timp buzelor lui Elisabeth și lui Ivan să se desprindă unele de altele, dar când în sfârșit se desprinseră, Elisabeth avea buzele fierbinți și pe jumătate sărea, (…) murmurând cântecelul, îm timp ce încerca să nu zboare……..”
,,Sau uimiți-mă pentru o secundă. Oare există o altă explicație, la car enu v-ați gândit pe parcursul poveștii mele? Posibilitatea ca noi să existăm. Că suntem aici pentru a-i ajuta și asista pe cei care au nevoie de noi, cred în a crede și deci, ne văd.”
Dar, în sufletul tău, ce sentimente a trezit Prietenul nevăzut?
